Serviciile si sectorul tertiar

//Serviciile si sectorul tertiar

Serviciile si sectorul tertiar

În conexiune cu abordările teoretice anterioare, trebuie arătat faptul că preocupările pentru delimitarea sferei serviciilor, pentru definirea conţinutului şi caracterului şi, mai ales, pentru exprimarea unitară a tuturor serviciilor – de o mare eterogenitate şi complexitate, dealtfel – şi-au găsit reflectarea în acceptarea teoriei clasificării sectoriale a ramurilor economiei, drept punct de pornire în stabilirea sferei de cuprindere a serviciilor, a sensurilor sale de evoluţie.

Această clasificare a fost realizată de Colin Clark[1] în 1940, având la bază împărţirea pe care Allen Fisher[2] o face în 1926, economiei naţionale în vederea efectuării unor cercetări statistico-matematice.

Ulterior, în 1945, ea este perfecţionată de Jean Fourastié[3], considerat de altfel şi întemeietorul clasificării sectoriale a ramurilor economiei. Conform acestei teorii, economia se împarte în trei sectoare având comportament economic diferit:

  • Sectorul primar – ce cuprinde agricultura, vânătoarea şi pescuitul, respectiv industria extractivă (componentă care, după accepţiuni mai recente, este inclusă în sectorul secundar);
  • Sectorul secundar – alcătuit din activităţile industriei prelucrătoare (şi, potrivit unor opinii, şi construcţiile);
  • Sectorul terţiar – înglobând toate celelalte activităţi desfăşurate în economie, sector corespunzând sferei serviciilor.

[1] C. Clark – The Conditions of  Economic Progress, London, 1941.

[2] A.G.B. Fisher – The Class of Progress and Security, 1926.

[3] J. Fourastié – Le grand èspoir du siècle, Gallimard, Paris, 1963

Mai departe…

By | 2019-01-29T01:43:55+00:00 noiembrie 4th, 2018|Categories: Economia serviciilor|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment