06. Echilibrul bugetar

//06. Echilibrul bugetar

06. Echilibrul bugetar

În teoria finanţelor clasice, “principiul de aur al gestiunii bugetare” îl constituie asigurarea echilibrului bugetar, adică acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale fiecărui an bugetar. În prezent, acest principiu a fost progresiv abandonat, mai ales sub impulsul economiei reale care nu asigură un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice. Astfel, se recurge la diferite practici: întocmirea a două bugete, unul ordinar echilibrat şi altul extraordinar deficitar, asigurarea echilibrului prin operaţiunea de “debugetizare” sau elaborarea de bugete ciclice.

Teoreticienii finanţelor funcţionale au propus întocmirea de bugete plurianuale (ciclice). Această tehnică are drept scop realizarea echilibrului bugetar prin intermediul unui buget plurianual, care ia în considerare variaţiile veniturilor publice în diferite faze ale ciclului economic. Creşterea veniturilor publice are drept suport creşterea PIB-ului şi invers, în perioadele de depresiune; restrângerea activităţii economice generează reducerea veniturilor fiscale, ameninţarea realizării echilibrului bugetar. În cadrul bugetelor ciclice, realizarea echilibrului ar fi posibilă prin folosirea unor tehnici specifice: constituirea unor fonduri de rezervă, a unor fonduri de egalizare şi folosirea amortizării alternative a datoriei publice. În acest fel, deficitele bugetare înregistrate în perioadele de depresiune se compensează cu excedentele înregistrate în perioadele de expansiune economică. Tehnicile folosite pentru asigurarea echilibrului sunt acestea:

  1. constituirea unui fond de rezervă bugetară pe seama încasărilor din impozite obţinute în perioadele de avânt economic ale ciclului. În aceste condiţii, nivelul fiscalităţii trebuie să rămână neschimbat, astfel încât mărindu-se baza de impozitare apare un excedent de venituri care intră în fondul de rezervă bugetară, venituri ce ar putea fi folosite pentru finanţarea deficitului bugetar în perioadele de recesiune. În practică, însă, este dificil de evaluat incidenţa fenomenelor de depresiune, deoarece nu se cunoaşte cu precizie momentul declanşării crizelor, durata sau intensitatea acestora. Dificultăţi apar şi în legătură cu dimensionarea fondului de rezervă în raport cu cheltuielile publice în viitor;
  2. tehnica fondului de egalizare se bazează pe perioada de depresiune a ciclului economic, ca punct de pornire, urmărindu-se restabilirea echilibrului bugetar într-un interval de timp mai îndelungat. În perioadele de depresiune, deficitul bugetar este acoperit prin intermediul împrumuturilor (“credite de anticipaţie”) şi rambursarea acestora în perioadele (fazele) de expansiune economică, când se înregistrează excedente bugetare, ce ar putea fi utilizate pentru constituirea fondului de egalizare. Dificultatea principală fiind, însă, aceea că deficitul bugetar ar deveni cronic, în timp ce excedentele bugetare se înregistrează doar accidental;
  3. tehnica amortizării alternative se bazează pe gestionarea datoriei publice în condiţii de ciclicitate a activităţii economice. Amortizarea accelerată a datoriei publice contractată anterior se poate realiza din resursele suplimentare obţinute prin majorarea impozitelor, în perioada de expansiune economică. În perioadele de regres economic, echilibrul bugetar s-ar realiza prin diminuarea cheltuielilor publice, prin sistarea plăţilor în contul datoriei publice ca urmare a rambursărilor efectuate anterior. În practică această tehnică întâmpină dificultăţi, întrucât onorarea serviciului datoriei publice sau conversiunea datoriei publice presupun acordul creditorilor statului, ceea ce este greu de obţinut, îndeosebi în cazul împrumuturilor externe.

Teoria bugetelor ciclice a consacrat o derogare de la regula anualităţii bugetului, însă obiectivul ei esenţial fiind acela de a se realiza echilibrul bugetar într-un cadru plurianual. Această teorie a rămas, încă, în afara unei aplicabilităţi practice clare.

Deficitul bugetar actual. Deficitul bugetar constituie un fenomen cronic al finanţelor contemporane, deoarece în multe ţări bugetele se întocmesc şi se încheie, tot mai frecvent, cu deficit. Aceasta întrucât cheltuielile cresc mai repede decât veniturile publice. Cauzele deficitului bugetar sunt multiple şi complexe: încetinirea ritmului de creştere a veniturilor publice, creşterea accelerată a cheltuielilor publice, variaţia cursului de schimb şi a ratei dobânzii, crize (petrolului, cursa înarmărilor) etc.

În ultimii ani, în majoritatea ţărilor lumii exerciţiul bugetar s-a încheiat cu deficit. În ceea ce priveşte statele în curs de dezvoltare, deficitele au fost generate nu numai de deficienţele structurale ale fiecărei economii, ci şi de poziţia nefavorabilă a acestor ţări pe piaţa mondială.

În SUA s-a practicat deficitul voluntar ca mijloc de redresare a economiei. Deficitul bugetului public a reprezentat în medie 3% din PIB, adică circa 200 miliarde dolari anual. Mărimea deficitului a fost influenţată de: nivelul şi fluctuaţiile P.I.B.-ului, gradul de redistribuire a acesteia, cheltuielile publice (ajutor de şomaj, asistenţă publică ş.a.), rata şomajului etc.

Efectele economice ale deficitului bugetar sunt multiple. Deficitul bugetar generează majorarea datoriei publice, respectiv rambursările, dobânzile şi comisioanele exigibile pentru stingerea acesteia, în detrimentul efectuării altor cheltuieli publice pentru bunuri şi servicii suplimentare.

Deficitul bugetar determină creşterea ratei dobânzii cu efecte negative asupra investiţiilor private şi încetinirea în acest fel, a ritmului real al creşterii economice. Există, însă, şi opinia că deficitul bugetar nu ar influenţa rata dobânzii, întrucât acesta variază în funcţie de mai mulţi factori.

Publicitatea bugetului. După ce este supus dezbaterii şi aprobării parlamentului, bugetul trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice.

Legea privind adoptarea bugetului de stat şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar pe anul precedent sunt publicate în Monitorul oficial şi în culegeri de legi. Cifrele înscrise în proiectul de buget sunt date publicităţii în presa scrisă şi audio-vizuală.

Bugetul trebuie să fie publicat într-o formă simplă, clară şi precisă pentru ca populaţia să se poată informa corect asupra situaţiei financiare a statului, dar diversitatea clasificaţiilor bugetare folosite nu răspunde întotdeauna acestei cerinţe. Totodată, folosirea atâtor modalităţi de abatere de la principiile bugetare îngreunează informarea opiniei publice asupra bugetului general de stat.

Publicitatea bugetului se impune ca o cerinţă şi în context internaţional, deoarece statele partenere solicită informaţii cu privire la echilibrul şi dezechilibrul bugetar, situaţia finanţelor publice, nivelul fiscalităţii, evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, datoria publică ş.a. În baza acestor informaţii se poate stabili gradul de bonitate şi de risc al ţării respective.

By | 2018-11-12T14:16:42+00:00 septembrie 9th, 2018|Categories: Impozite - Buget|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment