Unele aspecte privind importanta costurilor referitoare la calitate in cadrul intreprinderilor

//Unele aspecte privind importanta costurilor referitoare la calitate in cadrul intreprinderilor

Unele aspecte privind importanta costurilor referitoare la calitate in cadrul intreprinderilor

Pe lângă preţ şi termen de livrare, în condiţiile actuale de concurenţă, calitatea are o influenţă determinată asupra desfacerii pe piaţă a prestărilor materiale şi de servicii.

Asigurarea acestei calităţi prin implementarea unui sistem al calităţii, pe de o parte produce aceste costuri, la fel ca şi oricare activitate din întreprindere dar, pe de altă parte conduce la scăderi ale costurilor, pentru că, prin aceasta apar mai puţine prestări cu o calitate nesatisfăcătoare.

În vederea unei conduceri eficiente a sistemului calităţii, costurile aferente trebuie să devină transparente. Costurile definite pentru managementul calităţii şi costurile pentru defectele descoperite datorită sistemului calităţii sunt denumite “costuri referitoare la calitate” (înainte “costuri ale calităţii”). Colectarea şi urmărirea costurilor referitoare la calitate are ca obiectiv să scadă aceste costuri, fără ca prin aceasta, în mod necesar, să fie înrăutăţită calitatea prestărilor sau să crească alte costuri.

De multe ori, fără o colectare sistematică, mărimea acestor costuri este subapreciată, după părerea experţilor ele ar trebui să fie cca. 5 – 10 % din cifra de afaceri.

În cazuri speciale, proporţia se situează cu mult peste această valoare.

Prin aceasta, se poate vedea că un factor esenţial de influenţare al costurilor este calitatea.

Prin sintagma “costurile referitoare la calitate” se înţelege o combinaţie de calitate şi economie, aceste costuri putând fi considerate un caz particular deosebit de important al datelor şi informaţiilor calitative.

În ultimii 20 de ani, în teoria şi practica managementului s-a produs o schimbare radicală a conceptelor referitoare la calitate: trecerea de la asigurarea calităţii produselor şi serviciilor la calitatea întregii organizaţii.

Esenţa acestei schimbări presupune focalizarea asupra cerinţelor clientului, abordarea sistemică şi procesuală a problemelor calităţii şi acceptarea faptului că ceea ce se comercializează este “încrederea în calitate”.

Încrederea în calitate necesită măsurarea, ceea ce se realizează prin certificarea sistemelor de asigurare a calităţii, produselor şi serviciilor şi principalelor categorii de profesionişti implicaţi.

Pentru construirea unor sisteme certificabile de asigurare a calităţii este necesară îndeplinirea a trei condiţii preliminare: convingerea managerului firmei, asigurarea unei consultanţe calificate din exteriorul firmei şi “stabilizarea” managerială, tehnologică şi economică a firmei.

Proiectarea şi implementarea sistemelor de asigurare a calităţii presupun costuri deloc neglijabile, evaluate în lucrarea de faţă (formarea personalului de specialitate, elaborarea manualelor şi procedurilor, dotări şi amenajări suplimentare, certificarea naţională şi internaţională).

Esenţa este însă concluzia că aceste costuri reprezintă una dintre cele mai eficiente investiţii ale unei firme.

O serie de studii arată că, în prezent, costurile pe care le implică corectarea non-calităţii şi cele necesare pentru prevenirea şi evaluarea ei reprezintă, în medie 25% din cifra de afaceri a unei întreprinderi producătoare şi circa 5 – 10 % din costurile de producţie. În cazul întreprinderilor prestatoare de servicii ponderea acestor costuri ajunge până la 40%.

Costurile referitoare la calitate reprezintă, prin urmare, un important instrument de valorificare a calităţii, o sursă potenţială de maximizare a profitului întreprinderii. Ele sunt utilizate de tot mai multe întreprinderi ca instrument de optimizare a proceselor şi activităţilor relevante pentru calitate.

Prin intermediul acestor costuri există posibilitatea identificării activităţilor ineficiente, a punctelor critice în acţiunile corective sau de îmbunătăţire necesare într-un anumit sector al întreprinderii, asigurându-se evaluarea şi urmărirea în dinamică a eficienţei măsurilor întreprinse.

Pe de altă parte, cunoscând eficienţa financiară a disfuncţionalităţilor constatate în diferite sectoare, acestea pot fi mult mai uşor analizate, corelate la nivelul conducerii, stabilindu-se măsurile prioritare de aplicat.

Costurile referitoare la calitate nu reprezintă însă o măsură absolută a performanţelor unei organizaţii. Ele trebuie să fie integrate corespunzător în sistemul de evaluare a eficienţei managementului întreprinderii în ansamblu.

Determinarea costurilor referitoare la calitate este relativ dificilă, din mai multe considerente. Cea mai importantă dificultate o reprezintă faptul că sistemele contabile nu au fost astfel concepute încât să permită evidenţierea acestor costuri.

Pe de altă parte, o serie de costuri referitoare la calitate nu sunt cuantificate, deci nu pot fi estimate şi, de multe ori, această estimare este subiectivă.

Alte dificultăţi rezultă din faptul că există, adesea, un decalaj important între momentul apariţiei şi cel al identificării deficienţelor. De exemplu, un anumit defect, descoperit în utilizarea produsului de către client, poate să se datoreze materiilor prime nerecepţionate corespunzător în etapa aprovizionării, sau poate să provină din fabricaţie şi chiar din etapa proiectării produsului respectiv.

Un decalaj important poate să apară şi între momentul acţiunii preventive şi cel în care pot fi puse în evidenţă efectele acestor acţiuni asupra costurilor referitoare la calitate. Astfel, introducerea cercurilor calităţii, sau lansarea unui program de sensibi;izare a personalului în domeniul calităţii, poate să aibă efect după câteva luni, sau chiar după mai mulţi ani.

Datorită acestor aspecte, se consideră preferabil ca analiza şi interpretarea costurilor referitoare la calitate să se facă pe termen lung şi nu pe termen scurt.

Deşi importanţa costurilor referitoare la calitate este larg recunoscută, există opinii diferite în ceea ce priveşte sistemul lor de calcul. Astfel, unii susţin necesitatea unui sistem complet şi permanent de contabilizare a tuturor elementelor de costuri. Alţii, dimpotrivă, consideră că nu este important să se pună în aplicare un asemenea sistem, fiind suficientă o evaluare selectivă a acestor costuri.

Determinarea costurilor referitoare la calitate se realizează pe baza datelor existente în întreprindere, sau a celor provenite de la clienţi.

Pentru a permite o analiză pertinentă a costurilor referitoare la calitate, datele culese trebuie să corespundă perioadei analizate, să reprezinte informaţii corect identificate şi utilizabile, fie la nivelul întreprinderii în ansamblu, fie la nivelul diferitelor sectoare.

Pentru prezentarea costurilor referitoare la calitate, pe total şi pe categorii, în ţara noastră se utilizează “Bilanţul costurilor calităţii”.

Utilizarea termenului de bilanţ este improprie în acest caz, nefiind vorba de structura unor elemente în cele două zone (activă şi pasivă) ale unui bilanţ propriu-zis.

Bilanţul costurilor calităţii este utilizat pentru analiza comparativă a categoriilor de costuri ale calităţii, a ponderii acestora în costurile totale referitoare la calitate (analiza pe orizontală) şi pentru analiza evoluţiei costurilor referitoare la calitate, pe total şi pe categorii (analiza pe verticală).

Referinţe bibliografice:

  1. Maxim, E., Managementul şi economia calităţii, Editura Secom Libris, Iaşi, 1998;
  2. Olaru, M, Managementul calităţii, Editura Economică, Bucureşti, 1997;
  3. Petcu, C., Dicţionar tematic de idei economice, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
  4. Redeş, Al., Petrescu, V., Calitatea totală – element de referinţă în noua eră a managementului, Litografia ASE, Bucureşti, 1995;
  5. *** (colectivul Catedrei de Merceologie şi Managementul Calităţii), Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor, Volumul II, Litografia ASE, Bucureşti, 1997;
By | 2018-09-10T12:08:11+00:00 septembrie 7th, 2018|Categories: Antreprenoriat|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment