Piaţa produselor ecologice (BIO) în România

//Piaţa produselor ecologice (BIO) în România

Piaţa produselor ecologice (BIO) în România

Pentru ca România să poată face faţă exigenţelor structurilor Europei comunitare, se impune cu acuitate adaptarea producţiei agroalimentare la standardele calitative actuale, care să satisfacă exigenţele cumpărătorului de produse ecologice.

Solurile fertile şi productive, chimizarea şi tehnologizarea care nu au atins încă nivelurile din ţările puternic industrializate, utilizarea de tehnologiilor curate, posibilitatea de a se delimita perimetre ecologice, nepoluante unde să se aplice practicile agriculturii ecologice, cererea pentru produse ecologice în creştere, agricultura ecologică ce poate deveni o sursă de ocupare a populaţiei din mediul rural, sunt doar câteva din condiţiile favorabile obţinerii produselor ecologice în ţara noastră.

1. Caracteristici ale pieţei bio

Agricultura ecologică (agricultura biologică sau organică,) este un procedeu modern de a cultiva plante şi de a creşte animale, fără a folosi în proces fertilizanţi, pesticide de sinteză, hormoni, antibiotice, stimulatori şi regulatori de creştere şi sisteme intensive de creştere a animalelor. BIO reprezintă produse certificate ce conţin minimum 97% ingrediente ecologice.

Produsele BIO (alimentare sau nealimentare) sunt acelea care au în componenţa lor doar ingrediente organice, din plante nemodificate genetic, cărora nu li s-au adăugat alte produse chimice de genul pesticidelor, fertilizatorilor sintetici, organismelor modificate genetic sau cărora nu li s-au aplicat radiaţii ionice pentru eficientizarea conservării.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrana curată, benefică metabolismului organismului uman, în deplina corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului, în respect faţă de natura şi legile ei.

Aplicarea legilor referitoare la producţia ecologică este observată de organisme de inspecţie şi certificare care eliberează certificatele de produs ecologic. Acestea controlează lanţul de obţinere al produsului, de la inspectarea pământului cultivat până la procesele prin care se obţine produsul final.

Produsele de origine bio nu trebuie să reprezinte urme de antibiotice sau hormoni pentru creştere. Plantele trebuie să fie cultivate pe terenuri pe care nu a fost aplicat nici un îngrăşământ chimic (terenuri organice), planta culeasă fiind supusă macerării, fără a i se aplica procedee chimice. În ultima fază, plantele trebuie să fie ambalate fără a fi utilizaţi conservanţii sau alţi substituienţi chimici şi trebuie certificate de organismele europene sau mondiale acreditate în acest sens.

Toate produsele bio sunt făcute din ingrediente curate, aşa cum le-a lăsat natura, fără intervenţia chimiei alimentare. Linia de demarcaţie între produsele naturale şi cele BIO: produsele denumite generic naturale sunt bazate pe plante. Însă plantele care intră în componenţa produselor naturale nu au fost supuse procedeelor biologice, în procesul de creştere fiind utilizate substanţe chimice, produsul final neavând certificări bio-organice cerute prin lege.

Piaţa BIO din România este generată în primul rând de ofertă deoarece prezenţa produselor pe piaţă trezeşte de fapt, interesul consumatorilor. Formarea pieţei europene presupune de fapt schimbarea unor mentalităţi şi stiluri de viaţă, eforturi în direcţia educării şi informării, având în vedere că este vorba de produse noi pentru români, produse cu caracter special. Problema cea mai mare a pieţei româneşti de produse ecologice este că nu există procesatori. Materia primă românească este exportată, produsele sunt fabricate în străinătate şi se întorc în ţară de patru ori mai scumpe.

Alimentele BIO sunt mai scumpe decât cele convenţionale (peste tot în lume), datorită următoarelor motive:

– ingredientele utilizate în producţia produselor sunt mult mai scumpe şi mai greu de procurat;

– producţia durează mult timp şi necesită oameni specializaţi;

– este necesară o forţă numeroasă de muncă;

– producţia trebuie să respecte anumite standarde prestabilite pentru a primi certificarea;

– faţă de agricultura convenţională, în agricultura ecologică gândacii trebuie adunaţi cu mâna, iar bolile plantelor trebuie să fie tratate cu ceaiuri;

– cele mai multe produse organice sunt comercializate doar în magazine Bio;

– raportul dintre costul de producţie şi preţul produsului.

Începerea producţiei necesită un timp destul de lung, de până la 2 ani, din perspectiva perioadei de conversie. Mai mult activitatea presupune inspecţii periodice ale organismelor de inspecţie acreditate şi înregistrarea anuală la MADR, iar recolta obţinută este cu 20-50% mai mică decât în cazul agriculturii tradiţionale, însă preţul de export pentru alimentele ecologice poate fi de două-trei ori mai mare. De asemenea, pe piaţa românească, gama produselor organice este destul de restrânsă, iar majoritatea alimentelor este adusă din străinătate (conserve de legume, fructe, unele produse de panificaţie). Cele mai vândute produse bio sunt laptele, ouăle, iaurturile, fructele, legumele, dar şi mezelurile. Vânzările totale de produse BIO în România ajung la aproximativ 10 milioane de euro, ceea ce reprezintă sun 1% din piaţa de retail şi foarte puţin faţă de 5-6%, cât este media europeană, potrivit datelor reprezentanţilor din această industrie. Cererea pentru produsele bio a crescut în România, aşa cum s-a întâmplat şi în Cehia şi Ungaria, după ce a aderat la U.E.

Alimentele biologice au un termen de valabilitate mai mic decât alimentele obişnuite, deoarece nu conţin aditivii alimentari de sinteză – conservanţii, coloranţii, agenţii de rapiditate, de îngroşare. Conservanţii chimici sunt înlocuiţi cu conservanţi naturali, acidul lactic, de exemplu. Lipsa conservanţilor face ca salamul, laptele fermentat biologic să se altereze mai rapid. Mezelurile biologice sunt mai bune, gustul lor este natural. Pentru a se conserva, unele alimente sunt tratate termic.

Principalele canale de vânzare a produselor BIO în România sunt:

– vânzări de la poarta fermei;

– vânzări în pieţe sezoniere;

– retail tradiţional

– magazine specializate;

– retail modern

– hipermarketuri, supermarketuri, magazine de tip cash&carry;

– magazine on line: www.rengali.ro; www.organikshop,ro (cosmetice bio); www.biomania.ro; – network marketing (Life Care); – vânzări prin bursa on-line pentruprodusele ecologice (www.agricultura-ecologica.ro).

Conform specialiştilor din piaţă în perioada următoare, produsele bio comercializate în România vor fi vândute în proporţie de 60% în magazine organice, 30% în supermarketuri şi 10% în alte magazine. Principalele reţele de magazine care au introdus produse ecologice în sortiment şi au amenajat spaţii speciale pentru acestea, sunt: Carrefour, Cora, Gima, La Fourmi, Mega Image. Cele mai vândute produse BIO prin reţeaua comercială organizată sunt ouăle şi produsele lactate.

Consumul de produse ecologice reprezintă în România sub 1% din totalul alimentelor şi se preconizează ca, în următorii 5 ani, abia va ajunge la 2%. Această cifră se explică prin preţul mai mare al acestor produse (menit să compenseze pierderile de producţie faţă de agricultura convenţională).

2. Beneficii ale produselor bio

Produsele bio prezintă o serie de beneficii, atât pentru consumatori, producători şi procesatori precum şi pentru mediu după cum urmează:

– absenţa substanţelor chimice, poluante (pesticide, substanţe sintetice) care, după o perioadă lungă de utilizare, sunt dăunătoare corpului nostru şi în aceeaşi măsură mediului;

– calitatea nutriţională: mâncarea bio conţine cu până la 40% mai mulţi antioxidanţi, un nivel mai ridicat de minerale esenţiale precum fierul şi zincul şi o cantitate mai mare de nutrienţi decât alimentele obişnuite. Produsele ecologice se caracterizează printr-un conţinut ridicat de aminoacizi, vitamine şi oligoelemente; protecţia animalelor – extractele din animale şi testarea pe animale sunt interzise în cosmetica BIO. Doar ingrediente provenite de la animale (agricultura BIO) sunt acceptate (ingrediente care nu afectează sănătatea animalelor, ec: miere, ouă, lapte, etc),

-salvarea mediului înconjurător – agricultura biologică este un mod de producţie care respectă biodiversitatea şi echilibrul natural;

– produsul cosmetic biologic este foarte hrănitor. Conţine ingrediente active foarte importante pentru organismul nostru, cu efect de durată. 

  1. Piaţa produselor bio din Romania 

Piaţa BIO din România este formată din: producători; procesatori; exportatori; importatori; comercianţi; magazine.

Producători:

Există circa 3000 mii de producători, cei mai mulţi individuali (persoane fizice) dar şi producători societăţi comerciale: fermieri agricoli – cultivatori şi crescători de animale. Aceştia desfăşoară activităţi de agricultură ecologică: culturi vegetale de legume, fructe, cereale, soia etc.  animale şi păşuni.

Dacă Franţa este, în prezent, cel mai important producător agricol din rândul celor 27 de state membre, România, prin potenţialul agricol pe care îl are, ar putea să o concureze. Motivul pentru care eco-agricultura ar fi relativ uşor de aplicat în România este chiar sărăcia fermierilor, care nu au avut suficiente resurse să cumpere pesticide sau îngrăşăminte chimice.

Peste 50% din producţia BIO din România merge la export.

Procesatori: mult mai puţin numeroşi decât producătorii (câteva zeci).

Principalul punct slab al industriei alimentare ecologice îl reprezintă în momentul de faţă prelucrarea, ambalarea şi comercializarea produselor. Acest handicap al industriei de profil este determinat în principal de costurile mari ale instalaţiilor industriale şi de ambalare care să corespundă standardelor agriculturii ecologice. România duce o lipsă acută de procesatori canalizaţi pe acest domeniu. Cererea din ce în ce mai mare şi lipsa procesatorilor în ţară determină produsul ecologic brut să urmeze rute externe, doar o mică parte dintre alimentele de acest tip găsindu-şi loc pe piaţa internă.

Se procesează:

– produse de origine vegetală – din grâu, floarea soarelui, porumb, mazăre, soia, ciuperci, fructe (vişine, cireşe, zmeură, afine, cătină, nuci etc).

– produse de origine animală – ouă, lapte, carne;

-produse din lapte – telemea de oaie, caşcaval;

-produse apicole – miere, faguri, ceară, propolis, polen.

Câţiva dintre procesatorii înregistraţi: LaDorna, Can Serv, radix, Deltanav, Apidava, Arfungo Comimpex, LTA Mondial, Petras Bio – care este primul procesator de paste făinoase şi cereale integrale ecologice din România.

Exportatori: pe lista MADR în anul 2007 erau 37 de exportatori al căror număr, de atunci şi până în prezent a crescut semnificativ.

Cea mai mare parte din produsele ecologice româneşti exportate devine materie primă şi de multe ori se reîntoarce în ţară sub formă de produs finit, mult mai scump. Peste 90% din producţia BIO din România merge la export. Fructele de pădure, plantele medicinale, nucile, ciupercile, cerealele şi mierea de albine sunt bine cotate pe piaţa europeană în ţări precum Italia, Germania, Elveţia şi Olanda. Cantitatea de produse pentru export creşte în fiecare an. Câţiva exportatori reprezentativi din România: Dorna Lactate, delta Dunării Organics, Apiprodex, Tremot Dobre şi fiii.

Importatori: şi mai puţini decât exportatorii (doar 14 înregistraţi la MADR în anul 2007). Cele mai multe produse vândute de magazine bio vin din import, deoarece în România nu se poate vorbi, în prezent, despre o producţie susţinută pentru acest domeniu.

Cea mai mare problemă a unui importator este distribuţia, trebuie încheiate contracte cu hypermarketurile, crearea de magazine online şi de magazine proprii. Investiţia în acest tip de afacere poate porni de la câteva mii de euro şi poate ajunge la 100.000 de euro.

Câteva nume de importatori: Mega Image, Sano Vita, Nutrimold, Eco fruct, Apiprotex, Natura Land.

Comercianţi: mulţi comercianţi mici, persoane fizice, neorganizaţi, multe direcţii silvice, dar şi câteva firme mari care sunt în general şi producători şi procesatori. Aceste magazine comercializează de la produse alimentare şi cosmetice pentru copii, la legume, fructe, carne şi mezeluri, lapte şi produse lactate, alimente de bază, pâine, sucuri, dulciuri şi delicatese, băuturi, pet food şi terminând cu produse pentru igiena personală şi cosmetice, sau detergenţi şi produse pentru întreţinerea curăţeniei.

4. Comerţul exterior al României cu produse ecologice

 Lipsa unei strategii de promovare a constituit principala problemă cu care s-a confruntat piaţa internă în ceea ce priveşte produsele bio. Afacerile cu produse ecologice se pare ca nu au prins deocamdată la nivel local, piaţa autohtonă ridicându-se la doar un milion de euro anual. În schimb, exporturile sunt înfloritoare.

În prezent, atât la nivel internaţional cât şi naţional se urmăreşte ca producţia agroalimentară ecologică să se realizeze în cadrul unor sisteme agricole durabile, diversificate, echilibrate şi care să asigure protejarea resurselor naturale si sănătatea consumatorilor. De asemenea, specialiştii consideră că impactul procesului de producţie în cadrul sistemelor de agricultură durabilă este minim asupra mediului.

Practica demonstrează că produsele obţinute în cadrul agriculturii ecologice sunt, aproape întotdeauna, mai scumpe decât preţul produselor convenţionale. Cu toate acestea, se constată că tot mai mulţi consumatori sunt dispuşi să ofere un preţ mai mare pe anumite alimente, dacă au garanţia calităţii şi siguranţei alimentelor respective. Cu circa 10 ani în urmă, produsele alimentare ecologice erau destul de greu de găsit – doar în magazine specializate şi pe pieţele locale. în prezent, aceste produse se găsesc în aproape toate magazinele incluse în marile lanţuri comerciale. De asemenea, gama produselor agroalimentare ecologice oferite pe piaţă s-a diversificat, astfel încât consumatorii se pot aproviziona în mod curent şi relativ uşor cu produse agroalimentare ecologice. Acestea sunt motive pentru a confirma că piaţa consumului de produse ecologice în expansiune reprezintă un factor esenţial de încurajare a agricultorilor români în a-şi converti sistemele de culturi agricole către sfera agriculturii ecologice.

România este deja cunoscută ca ţară producătoare de produse ecologice, majoritatea, până aucm câţiva ani, fiind destinate exportului, în proporţie de 90-95%. Nivelul anual al exporturilor de produse ecologice ajunge la peste 100 milioane de euro. În legătură cu acest aspect, experţii în agricultura ecologică din ţara noastră sunt de părere că „întreprinzătorii agricoli români ar putea deveni între cei mai mari exportatori de produse ecologice din Europa”,  potenţialul natural şi terenurile agricole ale ţării noastre fiind deosebit de propice pentru obţinerea de produse ecologice, cu calităţi nutritive superioare. În realizarea acestui obiectiv, deşi condiţiile naturale ating nivelul optim, există o serie de impedimente legate de lipsa resurselor materiale şi sărăcia generală la sate.

Specialiştii consideră că, date fiind condiţiile naturale şi agrotehnice prielnice, există şansa ca agricultorii români să poate participa activ la dezvoltarea de ansamblu a agriculturii româneşti prin reconsiderarea agriculturii ecologice ca o sursă importantă de venit, iar această şansă nu trebuie ratată. Pentru a putea beneficia de aceste oportunităţi este nevoie ca agricultorii români care doresc să practice acest tip de agricultură să adopte tehnologiile specifice pe care le impun normele şi regulile de producţie ecologică şi să respecte cerinţele impuse de Uniunea Europeană, pentru ca produsele obţinute să fie competitive pe piaţa externă. Aproape toate produsele ecologice româneşti merg către export pentru că, în România, nu există o nişă de consumatori de astfel de produse.

Principalele produse ecologice româneşti care se exportă pe piaţa europeană sunt mărfuri cu grad mic de prelucrare: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, miere de albine, lapte, came de porc, legume, seminţe de plante aromatice precum fenicul, anason, coriandru şi muştar, uleiuri presate la rece, fructe şi ciuperci de pădure, fructe pentru procesare industrială, nuci, oleaginoase etc. Un mare succes înregistrează ţara noastră la exportul produselor ecologice şvaiţer şi miere de albine, care sunt certificate pe piaţa Uniunii Europene şi au o cerere ridicată. Cu toate că se remarcă o tendinţă ascendentă, a evoluţiei pieţei produselor ecologice destinate exportului, sunt unele situaţii nefavorabile acestui curent, situaţii cu care se confruntă producătorii români ai acestor produse. De exemplu, piaţa europeană este „închisă” pentru aproape 1600 de producători români din unităţi de procesare a cărnii şi laptelui. Aceştia nu vor avea acces pe piaţa europeană cu produsele pe care le realizează deoarece nu şi-au întocmit un program de restructurare şi nu au solicitat perioadele specifice de tranziţie de la agricultura convenţională ia agricultura ecologică, astfel încât să fie îndeplinite normele comunitare aferente. Restricţiile impuse, de reglementările europene aferente agriculturii ecologice sunt destul de rigide deoarece, chiar dacă aceste unităţi şi-au întocmit până în anul 2007 programul de restructurare, ele îşi pot vinde produsele doar pe piaţa locală, nu şi pe cea europeană.

Piaţa produselor agroalimentare ecologice nu este încă bine dezvoltată în România, în timp ce în majoritatea ţărilor europene are o amploare deosebită, consumatorii occidentali fiind adepţi ai consumului acestui tip de produse pe scară largă. O motivaţie la acest obicei de consum poate fi şi aceea că locuitorii din ţările dezvoltate sunt mult mai bine informaţi în această direcţie şi au venituri mari pe cap de locuitor. Preţurile ridicate la produsele ecologice fac ca accesul consumatorilor din România la astfel de produse să fie destul de limitat, comparativ cu accesul consumatorilor din ţările UE.

În România există confuzii majore în rândul consumatorilor cu privire la produsele ecologice, totuşi, se observă că cererea românilor pentru astfel de produse este în continuă creştere. Pentru conturarea unei concluzii clare în acest sens nu există, deocamdată, informaţii suficiente. De exemplu, este greu de cuantificat consumul de produse naturale dacă facem referire la producătorii de la nivelul micilor exploataţii individuale care produc aproape în exclusivitate pentru consum. Afirmaţia anterioară, referitoare la confuzia în rândul consumatorilor cu privire la produsele ecologice, este întărită şi de o serie de confuzii create de comercianţi. Astfel, în unele magazine, la standurile destinate „produselor ecologice” se află doar înlocuitori ai produselor de bază (de exemplu, înlocuitori de carne, lapte, ouă, cafea etc.). Din acest motiv se poate afirma că nu acesta este ţelul agriculturii ecologice, pentru că unele din aceste produse ce sunt mai scumpe, sunt mai puţin gustoase şi cu mai puţine calităţi nutritive decât produsele tradiţionale. Considerăm că aceasta este o influenţă majoră a opţiunilor consumatorilor din occident şi că piaţa românească ar putea fi mult mai bine aprovizionată cu produse ecologice autohtone, de calitate net superioară.

Cantităţi importante din toate produsele bio autohtone, dar şi din produsele procesate ajung în Italia, Grecia, Germania, Franţa, Elveţia sau Olanda.

Cele mai căutate produse la export sunt cerealele, floarea-soarelui, soia, uleiul de floarea-soarelui, vita de vie şi vinul, ciupercile, plantele medicinale, mierea, produsele procesate din lapte, conservele de legume.

Producătorii bio autohtoni îşi găsesc clienţii străini participând la târguri internaţionale, unde pot lua legătura între ei şi semna contracte de intenţie. De aici şi până la exportul produselor nu mai este decât un pas.

Deşi numărul procesatorilor creste, România mai are mult de investit la acest capitol deoarece nu avem nici o unitate de abatorizare şi prelucrare a cărnii animalelor crescute în sistem ecologic. Găinile eco sunt crescute, deocamdată, doar pentru ouă, iar văcuţele, oile, caprele şi bivoliţele pentru lapte. Animalele crescute în sistem bio se sacrifică şi se valorifică precum cele convenţionale. Nu avem abatoare şi linii de prelucrare bio. Cerinţele de siguranţă alimentară şi igienă sunt foarte mari şi în sistemul clasic, necesitând investiţii masive. Iar în sistem bio acestea sunt şi mai mari.

După numărul de producători Suceava conduce în topul judeţelor „ecologice” din România,  potrivit datelor Ministerului Agriculturii, urmează Mureşul, Bacăul, Tulcea, Sibiul, Bihorul, Ialomiţa, Aradul şi Teleormanul. Cu suprafeţe cultivate în sistem bio, primul loc în top este ocupat de judeţul Tulcea urmat de Teleorman,  Constanţa, Timiş şi Arad, în aceste ultime două judeţe fiind implicaţi în agricultura ecologică mai mulţi investitori străini.

 Bibliografie:

  1. Aldea V., Diaconescu C.Perspectivele dezvoltării exporturilor româneşti cu produse agroalimentare şi ecologice, Jurnalul Afacerilor 744/2005-751/2009, 2005
  2. Brown L.,Eco-economie. Crearea unei economii pentru planeta noastră, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001
  3. Sperdea, N.,Calitatea produselor alimentare în cadrul circuitului tehnico – economic, Editura Universitaria, Craiova, 2010
  4. www.green-report.ro
  5. www.sectorbio.ro
  6. http://www.eco-ferma.ro/
By | 2018-09-10T12:25:47+00:00 septembrie 7th, 2018|Categories: Antreprenoriat|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment