Factori neconventionali care influenteaza calitatea produselor si serviciilor

//Factori neconventionali care influenteaza calitatea produselor si serviciilor

Factori neconventionali care influenteaza calitatea produselor si serviciilor

Organizaţia este o colectivitate de oameni care, lucrând împreună printr-un anume proces, urmăresc un obiectiv comun, şi anume obţinerea de profit. Nici o activitate, oricât de neînsemnată ar părea, nu este desfăşurată fără urmărirea atingerii unui anumit obiectiv sau fără nici un scop. Finalitatea acestor activităţi se obţine prin intermediul unei organizări riguroase şi a unei perfecte coordonări ale resurselor materiale, financiare şi umane necesare. De aici, decurge necesitatea cunoaşterii mijloacelor şi tehnicilor prin intermediul cărora se atinge scopul final.

Dacă până spre sfârşitul secolului trecut, ţelul unei organizaţii era obţinerea de profit, în societatea contemporană, pe fondul unei concurenţe acerbe, al globalizării pieţelor şi datorită schimbărilor rapide ce au loc în viaţa economică, socială şi culturală, cumpărătorul şi satisfacerea nevilor acestuia sunt plasate în centrul atenţiei tuturor activităţilor firmelor.

Totodată, exigenţele tot mai mari ale consumatorilor, determină firmele să le ofere acestora numai produse de calitate. În vederea obţinerii de produse corespunzătoare calitativ, întreprinderea trebuie organizată şi condusă în spiritul calităţii. Aceasta nu înseamnă neapărat implementarea unui sistem de management al calităţii ci, pur şi simplu, poate să se bazeze pe o politică ce conduce spre obţinerea unor produse competitive.

Iată de ce, însuşi managementul organizaţiei poate fi considerat unul din factorii de influenţă asupra calităţii produselor şi/sau serviciilor.

Se ştie că, în mod normal, principalii factori care influenţează calitatea produselor sau serviciilor sunt cei convenţionali, adică: materia primă, procesul tehnologic de obţinere a produselor finite, activitatea de transport, păstrarea şi depozitarea mărfurilor etc..

Problema poate fi studiată din două puncte de vedere: pe de o parte, plecând de la definirea managementului şi de la funcţiile acestuia în cadrul întreprinderii şi până la organizarea structurală şi organizaţională a firmei, iar pe de altă parte, din punct de vedere al managerului şi al stilului acestuia de conducere.

Americanii Recce si O’Grody definesc managementul, ca fiind, „procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei”.

În dicţionarul “Larousse”, managementul este definit ca ” ştiinţa tehnicilor de conducere a întreprinderii”.

După opinia autorilor români, prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu şi prof.univ.dr.Ion Verboncu, “managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea si creşterea competitivităţii”.

Esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor în procesul de management. Un rol major în cadrul său îl deţine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în ansamblul său. În centrul investigaţiilor sale este situarea omului în complexitatea sa, ca subiect si obiect al managementului.

Ansamblul proceselor de muncă ce se desfăşoară într-o firmă ce conduc la obţinerea produsului final, se pot diviza în doua categorii principale: procese de execuţie şi procese de management.

Procesele de execuţie din firmă se caracterizează prin faptul că forţa de muncă, fie acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, fie în mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă, asigură un ansamblu de produse şi servicii corespunzător naturii proceselor de muncă implicate şi obiectivelor previzionate. Toate acestea trebuie să aibă în vedere satisfacerea necesităţilor consumatorilor şi implicit obţinerea produselor de o calitate competitivă.

Procesele de management se caracterizează în principal prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate. Aceste procese de management influenţează nemijlocit calitatea produselor finite, prin calitatea resurselor umane şi a activităţii de management

În concluzie, procesul de management în firmă constă, în ansamblul fazelor, în procesele prin care se determină obiectivele acesteia şi ale subsistemelor încorporate, resursele şi procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a noţiunilor ce au determinat înfiinţarea respectivei organizaţii.

În cazul proceselor de management se delimitează mai multe componente principale, cărora le corespund  funcţiile sau atributele conducerii.

Procesul tipic de management se poate restructura în trei faze sau etape principale:

  1. faza previzională, este cea care-i conferă un caracter anticipativ, preponderentă fiind previziunea, axată pe anticiparea de modalităţi, metode, soluţii, etc., organizatorice, motivaţionale şi de evaluare, concentrându-se asupra stabilirii de obiective, deciziile strategice şi tactice fiind prioritare;
  2. faza de operaţionalizare, caracterizată prin preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului la realizarea obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele întreprinderii. Acestei faze îi corespunde managementul operativ în care predomină adoptarea şi implementarea de decizii curente, majoritatea referitoare la activitatea de producţie;
  3. faza finală, de comensurare şi interpretare a rezultatelor, se caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de evaluare-control. Aceasta corespunde managementului postoperativ, cu puternic caracter constatativ, prin care se încheie un ciclu managerial.

“Materiile prime” prin care se fundamentează fazele şi funcţiile proceselor de management sunt informaţia şi oamenii. Acestea servesc la elaborarea deciziilor – principalul instrument de management. Procesele de management, asigură agregarea mai raţională a rezultatelor în conformitate cu necesităţile sociale, cu cerinţele clienţilor interni şi externi.

Cunoaşterea şi înţelegerea funcţiilor managementului constituie o premisă pentru însuşirea şi utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor, procedurilor şi modalităţilor ce concură la obţinerea produselor finite.

Pornind de la cele cinci funcţii de bază ale managementului în general: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, şi  control – evaluarea, s-au stabilit şi funcţiile managementului calităţii, toate aceste activităţi referindu-se la obţinerea calităţii, şi adăugându-se ţinerea sub control a calităţii şi îmbunătăţirea calităţii. Fie că firmele au sau nu sistemul calităţii implementat, aceste din urmă două funcţii trebuie oricum îndeplinite.

Strategiile adoptate de firmă vor trebui îndreptate spre obţinerea unui avantaj competitiv, astfel că întreprinderea va căuta să-şi utilizeze resursele în mod eficient. Deciziile şi acţiunile firmei se vor concretiza în formularea şi implementarea de planuri pentru realizarea obiectivelor. Calitatea produselor deschide toate porţile succesului pe piaţă, aşa că trebuie stabilită ca şi obiectiv primordial al organizaţiei.

Sistemul de management influenţează calitatea produselor firmei. Un management prin obiective, bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi respectiv a sancţiunilor cu nivelul realizări obiectivelor prestabilite, poate fi eficient şi poate conduce la rezultate excelente atunci când este corect implementat şi bazat pe motivarea pozitivă a personalului.

Sistemul de management pe bază de proiecte prezintă multiple avantaje în sensul că favorizează schimbul de experienţă dintre subdiviziunile firmei respective şi între aceasta şi alte firme; abordează probleme ştiinţifice, tehnice, organizatorice de avangardă; reprezintă un cadru propice pentru descoperirea şi formarea de manageri dinamici, îndrăzneţi, competenţi; impulsionează retehnologizarea firmelor româneşti. Totuşi, utilizarea acestui sistem de management în ţara noastră se află într-o fază incipientă fiind utilizat în întreprinderile din industria de vârf: electronică, informatică şi în special de instituţiile de cercetare şi proiectare.

Managementul pe produs este un rezultat al accelerării înnoirii produselor sub aspectul revoluţiei tehnico – ştiinţifice, concurenţei de piaţă şi eficienţei. Dintre avantajele utilizării acestui sistem putem aminti: comercializarea anumitor produse cu rezultate economice superioare; adaptarea cantitativă şi calitativă a ofertei de produse la cerinţele pieţei; sporirea volumului de vânzări şi a profiturilor obţinute; creşterea prestigiului mărcii firmei respective; creşteri pe planul ordinii, disciplinei, responsabilităţii, etc.

Managementul prin bugete, este un sistem de management ce asigură previzionarea, controlul şi evaluarea activităţilor firmei şi ale principalelor sale componente, procesuale şi structurale, cu ajutorul bugetelor. Utilizarea managementului prin bugete prezintă unele avantaje cum ar fi faptul că asigură o disciplină economică a componentelor procesuale şi structurale ale firmei; evidenţiază clar şi corect contribuţia componentelor la realizarea obiectivelor fundamentale; creează premise favorabile pentru asigurarea şi întreţinerea unui climat organizaţional şi motivaţional adecvat participării active şi efective a salariaţilor la stabilirea şi realizarea obiectivelor; amplifică apreciabil rolul managerial şi motivaţional al bugetelor.

Utilizarea acestui sistem este însă, limitată totuşi, deoarece valoarea, fundamentarea, lansarea şi urmărirea execuţiei bugetelor este greoaie. Atenţia firmei se canalizează spre alte priorităţi, calitatea produselor observându-se abia la sfârşitul procesului de execuţie.

Cel mai indicat sistem de management este cel participativ, întregul personal, atât cel executiv cât şi managerii fiind implicaţi direct în obţinerea calităţii produselor pe care firma le realizează şi le comercializează. Este un sistem de caracterizează firmele competitive pe plan mondial şi naţional. Calitatea produselor şi serviciilor este văzută ca o caracteristică intrinsecă a activităţii firmei, contribuind cu toţii la realizarea ei.

Stilul de management adoptat de către manager, de asemenea poate influenţa calitatea produselor.

Managerul de tip participativ se caracterizează printr-o solidă pregătire de specialitate, cât şi managerială, implicându-se în problemele apărute. Au uşurinţa contactelor umane, impunându-se prin cunoştinţe, tact şi ataşament. Deleagă sarcinile ori de câte ori este nevoie. Pune accent pe asigurarea unui climat de muncă destins, favorabil dezvoltării personalităţii subordonaţilor. Astfel, obiectivele privitoare la calitate vor putea fi atinse mai uşor.

Managerul de tip autoritar se caracterizează prin situarea pe prim plan a relaţiilor ierarhice de subordonare, utilizând pe scară redusă delegarea şi consultarea subordonaţilor, uneori şi pentru a masca unele lacune în pregătire. Plăcerea de a comanda, combinată cu nepriceperea de a aborda subordonaţii, creează un climat auster, diminuează iniţiativa şi creativitatea personalului. Accentul cade pe realizarea sarcinilor şi obiectivelor, aspectele umane căzând în plan secundar. Calitatea produselor realizate poate fi afectată datorită temerii angajaţilor de a nu greşi, fapt care poate duce la ascunderea greşelilor şi la neasumarea responsabilităţilor.

Managerul de tip participativ-autoritar constă într-o combinare, într-o proporţie relativ egală a caracteristicilor proprii tipurilor precedente. Acest tip de conducător este cel mai frecvent în această perioadă de tranziţie la economia de piaţă. El promovează destul de intens consultarea, delegarea şi cooperarea în conducere, cu tente autoritare apărând situaţii conflictuale latente sau chiar deschise.

Fiecărui tip de manager îi corespunde un stil managerial care nu reprezintă altceva decât manifestarea calităţilor, cunoştinţelor şi aptitudinilor personalului managerial în relaţiile cu subordonaţii, şefii şi colegii. Acestea toate influenţează în mod hotărâtor calitatea producţiei şi a produselor realizate.

BIBLIOGRAFIE

Maxim, E.                                     –  Managementul şi economia calităţii, Editura Secom

Libris, Iaşi, 1998;

Nicolescu, O., & Verboncu, N.    – Management, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

Nicolescu, O., &Verboncu, N.     – Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura

Economică, Bucureşti, 2001;

Olaru, M., & alţii                          – Tehnici şi instrumente ale managementului calităţii,

Editura Economică, Bucureşti, 2001;

Olaru, M.                                      – Managementul calităţii, Editura Economică, Bucureşti,

2004.

By | 2018-09-10T12:17:18+00:00 septembrie 7th, 2018|Categories: Antreprenoriat|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment