Comertul electronic versus comertul traditional

//Comertul electronic versus comertul traditional

Comertul electronic versus comertul traditional

Comerţul reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri omeneşti, făcându-şi necesară prezenţa încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei. De la schimbul direct de produse numit „troc” s-a trecut la utilizarea monedei pentru actele de vânzare – cumpărare, luând naştere adevăratul comerţ. În contextul dezvoltării economico-sociale a societăţii, comerţului i-a revenit continuu un rol tot mai important, cunoscând o serie de schimbări ce au dus la modernizarea acestuia. Mai mult, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii au condus la descoperirea a noi forme de comerţ care au permis pătrunderea produselor şi serviciilor în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Astfel, descoperirea internetului reprezintă cel mai important eveniment tehnologic al timpurilor noastre, ducând la mari schimbări ale omenirii pe toate planurile: economic, social, cultural şi, nu în ultimul rând, comercial, guvernând practic toată lumea modernă. Odată cu dezvoltarea internetului a apărut şi s-a dezvoltat această nouă formă de comerţ care uşurează accesul la produse şi servicii şi anume comerţul electronic. Practic, prin introducerea internetului s-a realizat depăşirea efectivă a tuturor graniţelor de timp şi de spaţiu.

În anul 1979 inventatorul şi omul de afaceri englez Michael Aldrich[1] a descoperit ceea ce mai târziu avea să devină comerţul electronic. Acest gen de comerţ făcea posibilă procesarea tranzacţiilor între diverse companii sau între companii şi consumatori, lucru devenit astăzi o tehnică obişnuită.

În viziunea Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), comerţul electronic reprezintă „desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei de internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc off-line sau on-line”[2]. Comerţul electronic a creat un nou mod de livrare a produselor şi serviciilor într-o piaţă globală fără frontiere. Comerţul electronic trebuie văzut, însă, în sensul larg al cuvântului, adică nu numai vânzarea propriu – zisă a produselor sau serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice, ci tot ceea ce are legătură cu această vânzare on-line: publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post – vânzare, servicii către clienţi etc.

Această nouă formă de comerţ stimulează concurenţa şi competitivitatea întreprinderilor prin dezvoltarea de noi produse şi servicii pe noi pieţe, prin apariţia de noi tipuri de relaţii între furnizori, producători şi consumatori. Deşi s-ar părea că e-comerţ-ul tinde să înlocuiască comerţul tradiţional datorită multitudinii avantajelor pe care le oferă, putem afirma că, dimpotrivă, cele două forme de comerţ merg în paralel completându-se una pe alta şi stimulându-se reciproc.

Deşi a cunoscut o expansiune deosebită în ultimi ani, comerţul electronic este încă destul de redus ca pondere datorită neîncrederii în securitatea mijloacelor electronice de plată. Cert este că, în viitor, se pot previziona transformări importante ale comerţului în general, datorită apariţiei acestei forme noi de comunicare: internetul.

  1. Asemănări între comerţul electronic şi comerţul tradiţional:
  • în primul rând, ambele forme de comerţ urmăresc satisfacerea în cele mai bune condiţii ale necesităţilor consumatorilor de orice fel: industriali, individuali sau colectivi;
  • produsul/serviciul există, chiar dacă în cazul comerţului electronic este vorba de un produs digital; se pot comercializa aproximativ aceleaşi categorii de produse în ambele modalităţi de comerţ;
  • vânzarea prin intermediul unui magazin (virtual sau clasic);
  • în ambele cazuri se face publicitate produsului/serviciului sau magazinului/site-ului în care se vinde;
  • mijloacele de plată pot fi aceleaşi în ambele cazuri;
  • livrarea produselor prin poştă, curierat sau clasic.
  1. Deosebiri
  • comerţul electronic se adresează numai clienţilor care au acces la noile tehnologii;
  • comerţul electronic permite un timp mai scurt de realizare a tranzacţiilor;
  • posibilitatea de a face cumpărăturile de la domiciliul clientului în cazul comerţului electronic, nefiind necesară deplasarea acestora la locurile de comercializare;
  • comerţul tradiţional dă posibilitatea consumatorilor de a încerca, pipăi, simţi produsele înainte de achiziţionare.
  1. Puncte tari

Comerţ electronic

  • în cadrul comerţului electronic clientul poate relaţiona în mod direct cu furnizorul, fără a mai fi nevoie de intermediari;
  • accesul la noi segmente de piaţă şi, implicit, la noi clienţi;
  • posibilitatea de a fi deschise magazinele virtuale la orice oră din zi şi din noapte, dând astfel posibilitatea clienţilor să îşi efectueze cumpărăturile oricând doresc;
  • promovarea rapidă şi mai puţin costisitoare a produselor sau serviciilor oferite spre vânzare;
  • costuri mai scăzute de desfacere a produselor şi serviciilor;
  • facilităţi de plată on-line;
  • acces facil al cumpărătorilor la informaţii despre produsele comercializate;
  • procesarea rapidă a comenzilor;
  • integrarea informaţiilor legate de tranzacţii şi accesul participanţilor la informaţiile legate de procesul de distribuţie;
  • reducerea costurilor legate de achiziţia mărfurilor şi a costurilor de tranzacţionare;
  • posibilitatea unei mai bune gestionări a stocurilor;
  • flexibilitatea ridicată a politicilor comerciale;
  • dezvoltarea unor avantaje competitive;
  • facilitatea stabilirii relaţiilor între partenerii comerciali;
  • utilizarea unor sisteme simplificate de decontare şi de plată
  • creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărăturilor;
  • posibilitatea de adaptare rapidă a ofertei la cerinţele pieţei;
  • interacţiune mai bună cu clienţii.

Comerţ tradiţional

  • consumatorii au mai mare încredere în comerţul tradiţional, punându-se accentul pe contactul direct între comerciant şi consumator, pe relaţia dintre aceştia;
  • accesul direct la produsele şi serviciile oferite spre comercializare, cu posibilitatea de a încerca produsul/serviciul pe care clientul doreşte să îl achiziţioneze;
  • siguranţa tranzacţiilor;
  • nerestricţionarea cumpărăturilor din cauza lipsei tehnologiilor electronice;
  • accesul la produsele/serviciile oferite pe piaţă a tuturor categoriilor de consumatori;
  • o mai mare capacitate de fidelizare a clienţilor;
  • promptitudine şi siguranţă în livrarea produselor;
  • tendinţa de globalizare, deschiderea graniţelor, duce la pătrunderea produselor/serviciilor oferite prin intermediul comerţului tradiţional în cât mai multe ţări/regiuni.
  1. Puncte slabe

Comerţul electronic

  • lipsa unor standarde universal acceptate pentru calitate, securitate şi încredere în aplicaţiile de comerţ electronic;
  • riscul returnării produselor datorită imposibilităţii de a încerca produsele înainte de achiziţionare;
  • dispersia mare a clienţilor, a destinaţiilor produselor;
  • uneori produsele ajung cu întârziere la destinatar;
  • cererea poate fi instabilă şi imprevizibilă;
  • temeri în privinţa securităţii cardurilor de plată;
  • lipsa accesului la comerţul electronic a clasei sărace, şi slaba pătrundere a lui în anumite sectoare;
  • restricţii referitoare la limba utilizată, de traducerile dintr-o limbă în alta.

Comerţul tradiţional

  • majoritatea magazinelor tradiţionale au un program de lucru limitat la un anumit număr de ore pe zi;
  • nu toate produsele şi serviciile oferite spre vânzare prin intermediul comerţului tradiţional pot ajunge în toată lumea. De cele mai multe ori acestea se comercializează în interiorul graniţelor unei ţări sau într-un număr limitat de ţări sau regiuni;
  • adaptarea la cerinţele pieţei cere mai mult timp decât în cazul comerţului electronic;
  • lipsa timpului liber face uneori imposibilă achiziţionarea produselor prin intermediul comerţului tradiţional;
  • aglomeraţiile urbane, poluarea, pledează în favoarea comerţului electronic;
  • gestiunea mai greoaie a stocurilor;
  • limitarea la un anumit spaţiu disponibil pentru expunerea produselor în magazin;
  • comercianţii depind în mare măsură de distribuitori.
  1. Oportunităţi

Comerţul electronic

  • noile descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
  • dezvoltarea infrastructurilor de comunicaţii şi transport;
  • creşterea numărului de utilizatori conectaţi la internet;
  • dezvoltarea de noi aplicaţii necesare comerţului electronic, moderne, uşor de utilizat;
  • dezvoltarea şi utilizarea pe scară tot mai largă a mijloacelor de plată electronice;
  • creşterea securităţii tranzacţiilor, a încasărilor şi plăţilor electronice.

Comerţul tradiţional

  • globalizarea pieţelor;
  • modernizarea tehnicilor de comerţ, a infrastructurii necesare comerţului tradiţional, a mijloacelor de distribuţie a produselor;
  • bucuria cumpărătorilor de a vizita magazinele, de a încerca, testa, vedea produsele/serviciile, de a merge la cumpărături în magazinele tradiţionale.
  1. Ameninţări

Comerţul electronic

  • concurenţa ridicată şi posibilitatea rapidă a comparării preţurilor de către clienţi;
  • prezenţa din ce în ce mai activă a hacker-ilor pe piaţa electronică;
  • scepticismul cumpărătorilor cu privire la posibilitatea achiziţionării produselor prin intermediul comerţului electronic şi al internetului.

Comerţul tradiţional

  • dezvoltarea tehnologiilor informaţionale;
  • utilizarea pe scară cât mai largă a internetului;
  • renunţarea la vechile obiceiuri de comerţ şi utilizarea pe scară tot mai largă a comerţului electronic.
  1. Concluzii

Dezvoltarea comerţului electronic îşi pune amprenta şi asupra dezvoltării comerţului în ansamblul său, a structurii şi modalităţii de efectuare a schimburilor comerciale. Inevitabil, comerţul electronic transformă piaţa, având loc modificări de substanţă la nivelul managementului firmelor, precum şi la nivelul comportamentului consumatorilor. Acest tip de comerţ completează şi stimulează comerţul tradiţional oferind consumatorilor o gamă variată de produse şi servicii la un preţ competitiv. Datorită limitelor comerţului tradiţional, comerţul electronic permite accesul consumatorilor din orice colţ al lumii la diversitatea produselor şi serviciilor apărute pe piaţă, contribuind astfel în mod categoric la accentuarea globalizării. Produsele comercializate cu precădere în magazinele virtuale sunt: cărţile, CD-urile, produsele software, produsele electronice, îmbrăcămintea, încălţămintea etc.

Se observă că se comercializează prin intermediul internetului o gamă extrem de largă de produse, de la cărţi, îmbrăcăminte şi încălţăminte, produse software şi hardware, până la produse de papetărie, mobilier, produse electronice şi electrocasnice, produse farmaceutice etc.. Sunt însă, şi domenii care sunt mai greu acoperite de comerţul electronic cum ar fi: comerţul cu produse de lux, sau cu produse alimentare perisabile sau proaspete unde cumpărătorii preferă achiziţionarea acestora după un prealabil contact psihosenzorial cu acestea. Aşadar, în marea majoritate a domeniilor comerţului tradiţional a pătruns şi comerţul electronic, reuşind să acopere o gamă variată de nevoi. Cele două forme de comerţ în nici un caz nu se exclud una pe alta ci, din contră, se completează în cel mai convenabil mod.

Comerţul electronic a avut un impact extraordinar asupra întregii vieţi economice şi sociale, asupra lumii moderne, asupra afacerilor şi schimburilor comerciale de bunuri şi servicii. Comercianţii au înţeles rapid necesitatea introducerii noilor tehnologii informaţionale în cadrul activităţii pe care o desfăşoară, iar consumatorii au răspuns conform aşteptărilor acceptând şi utilizând pe scară cât mai largă comerţul electronic. Avantajele pe care această formă de comerţ ni le oferă, conduc, inevitabil, la expansiunea comerţului electronic, acoperind aproape toată gama de produse/servicii care se comercializează şi în cazul comerţului clasic. Mai mult, comerţul electronic a devenit o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică şi socială, de progres, o componentă fundamentală a comerţului mondial.

Bibliografie:

  1. Afuah, A., Internet Business Models and Strategies, Mc Graw Hill, 2003;
  2. Bucur, C.,M., Comerţul electronic, Bucureşti, Editura ASE, 2002;
  3. Fisher, J., E-Business for the Small Business, Glasgow, Bell&Bain, Ltd., 2001;
  4. Fuller, F., Getting Started with Electronic Commerce, The Dryden Press, 2000;
  5. Popescu, M., Ionaşcu, V., Bazele comerţului, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006;
  6. R.C.E., Secretele comerţului electronic. Ghid pentru exportatori – întreprinderi mici şi mijlocii, International Trade Center UNCTAD/WTO, Geneva, 2000;
  7. http://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_commerce;
  8. http://www.oecd.org/document/29/0,3343,en_2649_33757_2346205_1_1_1_1,00.html;
  9. ecomerce–guide.com ;
  10. trafic.ro;

 

 

 

 

 

 

 

[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_commerce

[2] http://www.oecd.org/document/29/0,3343,en_2649_33757_2346205_1_1_1_1,00.html , http://www.oecd.org/dataoecd/5/11/2346217.pdf

By | 2018-09-10T11:57:03+00:00 septembrie 7th, 2018|Categories: Antreprenoriat|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment