Asigurarea calitatii produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorului si a mediului

//Asigurarea calitatii produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorului si a mediului

Asigurarea calitatii produselor si serviciilor in relatie cu protectia consumatorului si a mediului

Calitatea produselor şi serviciilor constituie principalul factor al competitivităţii întreprinderilor. În prezent, scopul final al producţiei de bunuri şi servicii nu este numai satisfacerea consumatorului şi obţinerea unui profit, ci, pe lângă acestea, trebuie să se ţină seama şi de protecţia consumatorului (protecţie legată de siguranţa în funcţionare, de informarea corectă asupra produselor şi serviciilor respective, etc.) precum şi de protecţia mediului.

În condiţiile actuale, când se vorbeşte tot mai mult şi chiar se impune necesitatea unei dezvoltări durabile a societăţii, trebuie să ne gândim cât mai serios la problema protecţiei mediului înconjurător.

Nu putem vorbi de calitate dacă nu suntem siguri că produsul sau serviciul respectiv nu prezintă siguranţă pentru consumatori sau utilizatori şi mai ales dacă impactul său cu mediul este unul negativ.

Producătorii trebuie să conştientizeze faptul că un produs este de calitate şi dacă este capabil, în acelaşi timp, să asigure o protecţie a consumatorului şi să protejeze mediul.

Deseori se pune problema dacă putem avea un răspuns pozitiv la întrebarea: putem obţine produse care să satisfacă concomitent cele trei cerinţe: calitate – protecţia consumatorului – protecţia mediului? Pentru aceasta trebuie văzut care sunt factorii de influenţă pozitivă şi limitele obţinerii produselor care satisfac concomitent criteriul ecologic şi cel de calitate.

Totodată, se urmăreşte descoperirea direcţiilor de orientare pe plan mondial cu privire la asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, protecţia consumatorului şi protecţia mediului, precum şi care sunt percepţiile consumatorului faţă de calitatea produselor şi serviciilor în relaţie cu protecţia mediului

Dacă până spre sfârşitul secolului trecut, protecţia consumatorului şi protecţia mediului erau neglijate, astăzi datorită conştientizării faptului că resursele naturale sunt limitate şi epuizabile, s-a pus problema raţionalizării lor.

Câteva aspecte trebuie punctate cu privire la acest subiect:

  • Valenţe ale cererii de bunuri şi servicii;
  • Utilitatea şi satisfacţia – deziderate ale consumatorului;
  • Cerinţe şi căi de asigurare a calităţii bunurilor şi serviciilor;
  • Asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor în relaţie cu protecţia consumatorilor;
  • Calitatea mediului – imperativ al dezvoltării durabile;
  • Abordarea umanist – ecologică a mediului natural;
  • Protecţia mediului – indicator al calităţii vieţii;
  • Cadrul şi normativele legislative privind conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului natural;
  • Rolul standardizării în asigurarea calităţii produselor şi serviciilor;
  • Reglementări privind asigurarea calităţii produselor în Uniunea Europeană;
  • Protecţia consumatorului şi a mediului – obiective majore ale raţionalizării economiei europene;
  • Produsele biologice – rezultatul agriculturii biologice;
  • Tendinţe pe plan naţional şi internaţional referitoare la relaţia asigurarea calităţii – protecţia consumatorului – protecţia mediului;
  • Sistemele de management integrat: calitate – mediu.

Valenţele cererii de bunuri şi servicii, ajută la înţelegerea corectă a  mecanismului schimbului şi activităţii economice. Bunurile, ca elemente ce acoperă o anumită trebuinţă individuală sau socială, vor fi tratate după provenienţa lor: ca bunuri libere (ce se regăsesc în cantităţi nelimitate – aerul, lumina naturală, căldura solară etc.) şi ca bunuri economice (care au un caracter limitat şi sunt rezultate ale intervenţiei umane).

Deasemeni, problematica bunurilor economice (manifestate numai în raport cu nevoile umane destinate consumului sau schimbului) va fi abordată din punct de vedere a disponibilităţii, atunci când există posibilităţi tehnice şi economice pentru producerea lor sau când acestea sunt insuficiente, prin sistematizarea acestora în bunuri materiale şi servicii. Chiar de la acest punct ne putem da seama de necesitatea protecţiei mediului în vederea asigurării continuităţii producţiei de bunuri.

Utilitatea şi satisfacţia – deziderate ale consumatorului. De la bun început trebuie să ne dăm seama de diferenţa care există între utilitate şi satisfacţie. Utilitatea desemnează capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o nevoie umană prin folosirea sa în producţie sau în consumul final personal. Utilitatea poate fi văzută şi în afara calităţii, dar satisfacţia nu este atinsă decât în condiţii de calitate.

Consumatorul doreşte să achiziţioneze produse sau servicii care să îndeplinească şi funcţia de utilitate, dar care să-i poată satisface şi aşteptările. Calitatea produselor şi serviciilor se află în strânsă legătură, cu satisfacerea cerinţelor consumatorului şi măsura în care produsul respectiv corespunde necesităţilor.

Cerinţe şi căi de asigurare a calităţii produselor şi serviciilor. Cerinţele pentru asigurarea calităţii sunt expresii ale nevoilor, ele reprezintă transpunerea nevoilor într-un ansamblu de condiţii privind caracteristicile unei entităţi, exprimate în termeni cantitativi sau calitativi, pentru a face posibilă realizarea şi examinarea entităţii respective. Cerinţele pentru calitate se referă la cerinţele pieţei, cele contractuale, cerinţele întreprinderii şi cerinţele societăţii. Toate acestea trebuie studiate pentru a putea înţelege necesitatea asigurării calităţii, precum şi importanţa acesteia în sfera producţiei şi consumului de bunuri şi servicii.

Cerinţele societăţii referitoare la calitate decurg din legi, regulamente, reguli, statute etc. şi ele vizează, în principal, protecţia vieţii, sănătăţii persoanelor şi a mediului înconjurător, valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale, în vederea unei dezvoltări durabile.

Căile de asigurare a calităţii produselor şi serviciilor trebuie analizate prin prisma evoluţiei acestora, pornind de la asigurarea calităţii prin control, continuând cu asigurarea calităţii prin metode statistice, prin motivarea personalului, ajungându-se în final la concepte integratoare de asigurare a calităţii, unde toate compartimentele întreprinderii sunt implicate în asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.

Asigurarea calităţii produselor şi serviciilor în relaţie cu protecţia consumatorilor. Trebuie văzută relaţia care există între asigurarea calităţii şi protecţia consumatorilor: este această protecţie a consumatorilor o consecinţă implicită a calităţii sau este o necesitate ce decurge din reglementări şi acte normative?

Se urmăresc: sistemul de control în domeniul siguranţei alimentelor, reglementările cu privire la informarea corectă privind natura, conţinutul, originea fabricantului; condiţiile de ambalare, etichetare, marcare şi păstrare a mărfurilor pe parcursul circuitului economic până la consumatorul final; condiţiile privind fabricarea, compoziţia sau calitatea anumitor alimente; interzicerea vânzării alimentelor sub denumiri sau prezentări care pot induce în eroare; interzicerea comercializării alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare, dacă acestea nu sunt necesare pentru prepararea sau consumarea alimentului, precum şi interzicerea vânzării anumitor alimente drept medicament.

În legătură cu siguranţa alimentelor şi legislaţia referitoare la produsele alimentare, în vederea alinierii la cerinţele legislaţiei comunitare, în cursul lunii ianuarie 2003, între Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost semnat un protocol privind funcţionarea coerentă a sistemului de control oficial al alimentelor. Trebuie urmărit şi văzut dacă punctele din acest protocol sunt corect implementate în realitatea propriu – zisă a pieţei noastre.

Calitate mediului – imperativ al dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă implică relaţiile oamenilor cu mediul înconjurător şi responsabilităţile generaţiilor actuale faţă de generaţiile viitoare; corespunde cerinţelor prezentului fără să compromită posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.

Problema degradării mediului trebuie studiată atât din punct de vedere al producătorilor, cât şi al consumatorilor.

Trebuie definite în linii generale principiile, direcţiile, obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care să conducă la o dezvoltare durabilă, economică şi socială.

Abordarea umanist – ecologică a mediului ambiant. Exploatarea intensivă a resurselor naturale conduce la epuizarea acestora. Degradarea mediului conduce la reducerea potenţialului existent de regenerare a naturii, înrăutăţeşte calitatea şi diminuează posibilităţile de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul, flora şi fauna. Pădurile, care au un rol preponderent în redresarea mediului au devenit victima agresiunii atât prin tăieri peste capacitatea de regenerare, cât mai ales indirect, prin poluare. Apele, dar mai ales apele subterane şi solul, datorită poluării, devin neutilizabile nu numai pentru generaţia noastră, ci şi pentru generaţiile următoare. Populaţia, trebuie să conştientizeze acest fapt, şi trebuie să adopte o politică protecţionistă asupra mediului, să aibă o atitudine ecologică.

Trebuie reţinut că persoanele fizice, pe lângă dreptul la un mediu nepoluant, au îndatorirea civică de a ocroti mediul.

Vom studia apoi măsurile antipoluante şi antidegradante a mediului ambiant.

Protecţia mediului – indicator al calităţii vieţii este o altă latură care trebuie luată în consideraţie, protecţia mediului fiind problema, pe de o parte, a dezvoltării societăţii, iar pe de altă parte, a redresării, conservării şi ocrotirii mediului.

Ca principii generale ale strategiei protecţiei mediului ca indicator al calităţii vieţii ce trebuie urmărite, considerăm necesare următoarele:

  • conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor;
  • evitarea poluării prin măsuri preventive;
  • conservarea biodiversităţii;
  • conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice;
  • stimularea activităţii de redresare a mediului.

Condiţiile de viaţă ar trebui îmbunătăţite prin acţiuni de:

  • corectarea impactului negativ produs de unele activităţi;
  • adoptarea de măsuri de prevenire a poluării;
  • folosirea unor tehnologii curate în toate activităţile;
  • dezvoltarea durabilă.

Calitatea vieţii trebuie văzută prin prisma drepturilor fundamentale ale omului la un mediu curat, la un mediu salubru, care să nu constituie pericol pentru sănătatea, viaţa şi dezvoltarea fizică şi a personalităţii acestuia şi la un mediu echilibrat din punct de vedere ecologic.

Referitor la Cadrul şi normativele legislative privind conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului ambiant, se vor aborda instituţiile, reglementările, normele, legile, dreptul constituţional la un mediu nepoluant, procedurile legale de reglementare a activităţii economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător.

Rolul standardizării în asigurarea calităţii produselor şi serviciilor. Se impune studierea necesităţii şi implicaţiilor standardizării în asigurarea calităţii produselor şi serviciilor atât pe plan naţional cât şi pe plan european sau internaţional.

Se va urmări rolul standardizării în asigurarea protecţiei consumatorului, în asigurarea securităţii bunurilor şi serviciilor, ca factor de înlăturare a barierelor tehnice ce apar în schimburile internaţionale.

Un alt aspect demn de luat în seamă este armonizarea standardelor naţionale cu cele europene şi/sau internaţionale (SR, EN, ISO) în vederea înlesnirii schimburilor internaţionale, a comerţului internaţional cu produse sau servicii.

Piaţa, industria, şi consumatorii au nevoie de standarde pentru a se asigura interoperabilitatea unui produs sau a unui serviciu sau pentru a se asigura o concurenţă echitabilă. Pe de altă parte, publicul va beneficia de o calitate şi siguranţă îmbunătăţită a produsului şi serviciului respectiv.

Reglementările privind asigurarea calităţii produselor în Uniunea Europeană. În scopul eliminării obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale de pe piaţa comunitară, au fost iniţiate o serie de măsuri vizând perfecţionarea legislaţiei, mecanismelor şi procedurilor în materie de standardizare şi de asigurare a calităţii produselor. Cercetarea acestor probleme va presupune studierea „Abordării globale a certificării şi încercărilor” precum şi „Noua abordare”. Concepţia modulară de evaluare a conformităţii va fi de asemenea studiată, după care vom încerca o prezentare a armonizării reglementărilor din România privind asigurarea calităţii produselor cu reglementările Uniunii Europene.

România a adoptat deja, în octombrie 2001 legislaţia – cadru a acquis-ului comunitar, introducând principiile Noii Abordări şi Abordării Globale în legislaţia naţională.

O temă de actualitate care merită să-i acordăm cea mai mare importanţă în baza acestui studiu o reprezintă Produsele biologice – rezultat al agriculturii biologice.

În ultimii ani, atât interesul crescut al consumatorilor legat de problema siguranţei alimentelor cât şi preocupările faţă de mediu au contribuit la dezvoltarea agriculturii biologice.

Agricultura biologică trebuie înţeleasă ca făcând parte integrantă dintr-un mod de producţie agricolă durabilă şi ca o alternativă viabilă în faţa abordărilor tradiţionale ale agriculturii. O consecinţă este interesul tot mai mare al consumatorilor faţă de aceste produse, produsele biologice.

Acest mod de agricultură pune pe primul loc resursele neconvenţionale şi reciclarea, restituind astfel solului elementele nutritive din deşeuri.

Pentru a înţelege rolul şi funcţia agriculturii biologice în ansamblul politicii agricole a Uniunii Europene vor fi detaliate în lucrare mai multe aspecte legate de:

  • preocupările consumatorilor în legătură cu produsele biologice;
  • asigurarea calităţii şi a cadrului legal;
  • extinderea agriculturii biologice în spaţiul Uniunii Europene;
  • rolul agriculturii integrate;
  • agricultura biologică şi dezvoltarea rurală;
  • produsele biologice – o alegere a consumatorilor.

Pornindu-se de la temerile consumatorilor datorate alarmelor din domeniul alimentar şi de la organismele modificate genetic de la tratamentele ionizate aplicate alimentelor, s-au elaborat norme de o mare exigenţă legate de siguranţa alimentelor, asigurarea calităţii şi de informaţiile privind metodele de producţie.

Pe de altă parte, opinia publică conştientizează tot mai mult daunele ireparabile aduse mediului prin practici care conduc la poluarea solului şi apelor, la epuizarea resurselor naturale şi la distrugerea ecosistemelor fragile. În acest context, agricultura biologică a devenit un mod de producţie de primă importanţă, capabilă nu numai să producă alimente sănătoase ci să respecte şi să protejeze mediul ambiant.

Costul ridicat al acestor alimente împiedică oare dezvoltarea agriculturii biologice? Sau un număr din ce în ce mai mare de consumatori sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare în schimbul garantării calităţii şi siguranţei alimentelor? Produsele biologice sunt un lux, reprezintă ele o tendinţă modernistă în cultura consumatorilor? Sau au devenit o necesitate, la care ar trebui să aibă acces orice individ? Sunt întrebări frecvente asupra cărora suntem deseori îndemnaţi să medităm.

Sistemele de management integrat: calitate – mediu au devenit o necesitate în condiţiile actuale ale dezvoltării durabile. Companiile nu se rezumă numai la implementarea sistemului de management al calităţii, ci doresc, în paralel cu acesta, şi implementarea managementului de mediu.

Sistemele de management al calităţii se bazează pe asigurarea calităţii produsului finit, în timp ce sistemele de management de mediu nu au în vedere produsul finit, ci se referă la:

  • activităţile de conducere până la cele de organizaţie, care pot avea un impact semnificativ asupra mediului înconjurător;
  • asigurarea perfecţionării continue a proceselor de management ale mediului înconjurător;
  • presiunea afacerilor asupra mediului.

Bibliografie: 

  • Petcu, C., Determinările cererii şi ofertei, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
  • Maxim, E., Managementul şi economia calităţii, Editura Secom Libris, Iaşi, 1998;
  1. *** (colectivul Catedrei de Merceologie şi Managementul Calităţii), Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor, Volumul I,II,III, Litografia ASE, Bucureşti, 1997;
  2. *** Sistemul de asigurare a calităţii, Volumul I, Material documentar, Oficiul de stat pentru calitate, 2001;
By | 2018-09-10T12:03:33+00:00 septembrie 7th, 2018|Categories: Antreprenoriat|0 Comments

About the Author:

Leave A Comment